Aloe Vera

   Aloe Vera

  Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
     Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.
     Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.

     Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase, greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.

     Aloe Vera creste indeosebi in zonele subtropicale, dar este deja binecunoscuta în multe tari pentru efectele sale terapeutice extraordinare, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural.

     Planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative. Vechii egipteni numeau Aloe Vera chiar "planta nemuririi" iar tratatul medical antic, Papyrus Ebers, vechi de peste 3500 de ani, mentioneaza multiple efecte vindecatoare ale Aloe Vera.

     Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200 componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.

     Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in calea raspandirii sale. In contact cu aerul, acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua ore pierzandu-si majoritatea principiilor active.

Păpădia

Păpădia

Păpădia se recomandă ca medicament în toate bolile în care există un dezechilibru glandular. Datorită acestor calităţi, ea se foloseşte în unele boli ale ficatului, deoarece măreşte secreţia biliara, normalizează circulaţia sângelui, măreşte pofta de mâncare în perioadele convalescente, etc. Având şi o acţiune diuretică, sporeşte eliminarea toxinelor din corp. În felul acesta ea ajută în mod indirect la tratarea unor eczeme şi a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodată, ceaiul de păpădie este indicat şi în combaterea obezităţii.
Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de păpădie se face primăvara, înaintea sau la începutul florii, iar uscarea lor se realizează la umbră, în strat subţire, în locuri bine aerisite. În schimb, rădăcinile pot fi recoltate din luna iulie până toamna târziu şi se usucă la soare, după ce au fost în prealabil spălate şi îndepărtate cele seci sau noduroase. Este bine ca recoltarea plantelor şi florilor sş se facă de pe terenuri aflate la periferia oraşelor, mai puţin poluate şi care nu au primit substanţe chimice, pesticide, ierbicide, etc.
Păpădia este foarte mult consumată în Japonia, Italia, Franţa, India, SUA, etc., fiind cultivată ca orice plantă de grădină.
Încă din antichitate, frunzele tinere de păpădie au fost consumate sub formă de salată mult apreciată pentru gustul deosebit, uşor amărui. Ca valoare nutritivă, ea se situează cu mult înaintea lăptucii, a spanacului, a roşiilor, etc. - având 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogată în protide (2,8%) şi glucide (7,5%). Frunzele verzi mai conţin vitaminele A, B2, G si D, precum şi numeroase elemente minerale, fiind indicate în curele timpului de primăvară. Din frunzele tinere se obţine o excelentă salată; se spală bine cu apă rece, se sarează, li se adaugă oţet şi ulei, putând fi consumate ca atare sau ca un adaos la slăninuţa tăiată bucăţele foarte mici în prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor încins timp de 2-3 minute.

În afară de salată, frunzele proaspete se pot adăuga şi altor mâncăruri, mai ales celor cu carne şi peşte. Floarea, eventual măcinată, se adaugă de asemenea la ciorbe şi salate orientale sau poate fi consumată prăjită, ca o adevărată delicatesă. Rădăcina uscată şi tocată mărunt se foloseşte la prepararea unei excelente băuturi care poate înlocui cafeaua sau ceaiul. După ce rădăcinile au fost curăţate şi spălate bine se fierb în apă sărată cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.
Florile gălbui, atât de răspândite, pot fi folosite şi ele la prepararea dulceţii. Pentru dulceaţa se adună circa 400 de flori de păpădie care se lasă în apă rece timp de o zi. După ce au fost bine spălate, florile se amestecă cu o lingură de sare de lămâie, sau 2 lămâi tăiate mărunt, inclusiv coaja. Amestecul respectiv se toarnă într-un vas de 0,5 litri plin cu apă clocotită, după care totul se fierbe timp de 15 minute. Fiertura respectivă, rădăcina, se strecoară, i se adaugă 1 kg zahăr şi se fierbe din nou până se obţine o zeamă de dulceaţă asemănătoare ca densitate şi gust cu mierea de albine.
Proprietăţile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conservă foarte bine şi când aceasta este preparată sub formă de nectar. Într-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de păpădie cu straturi de zahăr tos, totul bine tasat până ce întreaga masă devine compactă şi aerul este eliminat complet. Produsul astfel obţinut se prezintă sub forma unui lichid brun, puţin amărui, plăcut la gust, asemănător zahaărului ars. Din acest nectar se consumă câte 1 linguriţă pe zi ca atare sau ca adaos la ceai sau alte băuturi nealcoolice.